La mulţi ani cu sănătate!
Am nevoie de ajutorul dvs, al tuturor celor care simt unde-i adevărul. Să-l răspândim!
Va mulţumesc din suflet !
luni, 29 decembrie 2008
luni, 22 decembrie 2008
joi, 18 decembrie 2008
marți, 4 noiembrie 2008
joi, 30 octombrie 2008
duminică, 26 octombrie 2008
marți, 21 octombrie 2008
Bibliografie consultata
Saul Bellow - Seize the day
Ely Star – Misterele Horoscopului Egiptean
Grigore Moisil – Îndoieli şi certitudini
Ely Star – Misterele Horoscopului Egiptean
Grigore Moisil – Îndoieli şi certitudini
joi, 9 octombrie 2008
duminică, 5 octombrie 2008
Un habitant de Constanta propose une nouvelle méthode pour mesurer le temps:
"Le présent se mesure en seconde au carré"
Dans un monde où les certitudes sont devenues un luxe et les gens les prisonniers des contradictions et où la science n'a pas encore montré sons dernier as, c'est aux théories d'amener les gens plus près de la vérité, mais aussi du faux.
John Stuart Mill disait, à un moment donné, que l'humanité souffrirait un abus quand une idée n'était pas laissée surgir. En ce sens, Costel Copaceanu, ancien prof de mathématiques, soutient que le présent se calcule en seconde au carré, tandis que le passé a pour unité de mesure la seconde, et le future se mesure en seconde au cube. Les esquisses qui montrent ces théories peuvent être vues sur le blog www.copaceanu.blogspot.com. Pour exposer ses théories plus amplement, le chercheur a décidé de publier ici son numéro de téléphone pour une éventuelle collaboration avec des éditeurs ou magasins scientifiques: 0754396564.
- Comment l'idée d'une mesure alternative du temps vous est venue a l'esprit?
- Nous vivons dans le présent, mais nous ne pouvons pas mesurer que le passé avec la seconde et Dieu règne le future, le présent et le passé. Je commence avec une simple observation: la vitesse sans l'accélération n'existe pas. La vitesse est une mesure du passé. En accélérant dans le présent, on modifie la vitesse, y compris le passé. Une autre observation est que, a ce que j'en connaisse, il n'existe pas une mesure physique dont la formule soit exprimée en temps élevé au cube, ou qui ait dans son unité de mesure la seconde au cube. Si cela existait, ce serait une voie vers le futur (car celui-ci se mesure en seconde au carré).
- Pourriez-vous représenter une configuration du temps avec cette théorie?
- Imaginez-vous un système d'axes octogonaux avec une origine commune, chacun d'entre eux ayant comme mesure la seconde. Ils nous donnent trois facettes de temps présent, mesuré en seconde au carré, chacune correspondant aux valeurs de la logique avec trois valeurs (vrai - bien, faux - mal, indécision - attente), dont le mathématicien Grigore Moisil parlait. Le futur, mesuré avec la seconde au cube, nous surprend continuellement dans le présent (la seconde au carré), et nous décidons, seconde apres seconde, en nous créant le passé linéaire, et ce passé aura des effets plus tard, dans le futur (la contradiction est apparente). Métaphoriquement, l'Arche De Noe est en effet la terre sur laquelle se verse a présent la crue de lumière et le volume de temps du future avec la vitesse de l'expansion de la lumière dans l'espace.
- Si on admettait que l.actuelle unité de mesure du temps présent, c'est-à-dire la seconde, est erronée, cela aurait comme conséquence la modification de quelques théories essentielles, selon lesquelles la science se guide fondamentalement. D'apres vos calculs, quelle serait la conséquence immédiate de l'application de la nouvelle unité de mesure?
- Si 300000 km/s est la vitesse de la lumière dans le passé, dans le présent la vitesse de la lumière est de 90 milliards km au carré sur seconde au carré.
- Avez-vous aussi une formule mathématique pour Dieu?
- Je ne peux que forcer les choses quand je dis que oui, car on ne peut pas exprimer Dieu mathématiquement, Il est trop grand et trop bon. Les sciences et les religions ne font que approximer Dieu. On ne pourrait jamais arriver au Dieu en employant les mathématiques. On ne peut pas L'atteindre, mais on peut L'approcher de plus en plus.
miercuri, 1 octombrie 2008
Interviu Cuget Liber Constanta, 29 septembrie 2008
Un constănţean propune o nouă metodă de măsurare a timpului:
„Prezentul se măsoară la secundă la puterea a doua”
Într-o lume în care certitudinile au devenit un lux, în care oamenii sunt prizonierii contradicţiilor şi unde ştiinţa încă nu şi-a scos ultimul as, teoriile sunt care aduc oamenii mai aproape atât de adevăr, cât şi de fals. John Stuart Mill spunea, la un moment dat, că omenirea suferă un abuz atunci când o idee nu este lăsată să iasă la suprafaţă. În acest sens, Costel Copăceanu, fost profesor de matematică, susţine că prezentul se măsoară cu secundă la puterea a doua, în timp ce trecutul are ca unitate cu măsură secunda iar viitorul se măsoară cu secundă la puterea a treia. Schiţele care înfăţişează aceste teorii pot fi văzute pe blogul www.copaceanu.blogspot.com. Pentru a-şi expune teoriile pe larg, cercetătorul a decis să-şi facă public numărul de telefon pentru o eventuală colaborare cu edituri sau reviste ştiinţifice: 0754396564. Adresa de e-mail a d-lui Copaceanu este copaceanucostica@yahoo.com
- Cum aţi ajuns la ideea unei alternative de măsurare a timpului?
- Noi trăim în prezent dar nu putem cunoaşte (măsura) decât trecutul cu secunda iar Dumnezeul stăpâneşte viitorul, prezentul şi trecutul. Încep cu o observaţie simplă şi anume: ca să existe viteză trebuie să existe acceleraţie. Viteza e o mărime a trecutului, având inclus în unitatea de măsură (metru / secundă) timpul măsurat în secundă. Accelerând în prezent, modific viteza, implicit trecutul. O altă observaţie este că, din câte ştiu, nu există o mărime fizică în a cărei formulă să existe timp la puterea a treia sau să aibă în unitatea de măsură secundă la cub. Dacă există, atunci ar fi o cale spre viitor (întrucât acesta se măsoară cu secundă la cub).
- Puteţi înfăţişa o configuraţie a timpului în urma acestei teorii?
- Închipuiţi-vă un sistem de trei axe ortogonale cu originea comună, fiecare dintre ele având ca măsură secunda. Ele ne dau trei suprafeţe de timp prezent, măsurat cu secundă la pătrat, corespunzătoare fiecare cu valorile logicii cu trei valori (adevărat – bine, fals – greşit şi indecizie – aşteptare, despre care vorbea matematicianul Grigore Moisil. Viitorul, măsurat cu secundă la cub, vine peste noi continuu în prezent (secundă la puterea doua), iar noi decidem, clipă de clipă, creându-ne trecutul liniar şi acest trecut va avea efecte mai târziu, în viitor (contradicţia e aparentă). Metaforic vorbind, arca lui Noe este de fapt pământul peste a cărui suprafaţă se revarsă în prezent potopul de lumină şi volum de timp din viitor cu viteza expansiunii luminii în spaţiu.
- Dacă ar fi să admitem că actuala unitate de măsurare a timpului prezent, respectiv secunda, este eronată, acest fapt ar atrage după sine modificarea unor teorii esenţiale, după care ştiinţa se ghidează în mod fundamental. Conform calculelor dvs., care ar fi urmarea imediat următoare aplicării noii unităţi de măsură?
- Dacă 300.000 km pe secundă este viteza luminii în trecut, în prezent, viteza luminii este de 90 de miliarde de km la pătrat / secundă la pătrat.
- Dar pentru Dumnezeu aveţi o formulă matematică?
- Forţat, am putea spune că da, dar nu ai cum să-l exprimi matematic, e prea mare şi prea bun. Ştiiinţele şi religiile nu fac decât să-l aproximeze pe Dumnezeu. Nu vor ajunge niciodată la Dumnezeu pe cale matematică. Numărul Pi este o poartă care ne desparte pentru totdeauna de Dumnezeu. Nu puteam ajunge la El, dar ne putem apropia din ce în ce mai mult.
Violeta PAVELESCU
„Prezentul se măsoară la secundă la puterea a doua”
Într-o lume în care certitudinile au devenit un lux, în care oamenii sunt prizonierii contradicţiilor şi unde ştiinţa încă nu şi-a scos ultimul as, teoriile sunt care aduc oamenii mai aproape atât de adevăr, cât şi de fals. John Stuart Mill spunea, la un moment dat, că omenirea suferă un abuz atunci când o idee nu este lăsată să iasă la suprafaţă. În acest sens, Costel Copăceanu, fost profesor de matematică, susţine că prezentul se măsoară cu secundă la puterea a doua, în timp ce trecutul are ca unitate cu măsură secunda iar viitorul se măsoară cu secundă la puterea a treia. Schiţele care înfăţişează aceste teorii pot fi văzute pe blogul www.copaceanu.blogspot.com. Pentru a-şi expune teoriile pe larg, cercetătorul a decis să-şi facă public numărul de telefon pentru o eventuală colaborare cu edituri sau reviste ştiinţifice: 0754396564. Adresa de e-mail a d-lui Copaceanu este copaceanucostica@yahoo.com
- Cum aţi ajuns la ideea unei alternative de măsurare a timpului?
- Noi trăim în prezent dar nu putem cunoaşte (măsura) decât trecutul cu secunda iar Dumnezeul stăpâneşte viitorul, prezentul şi trecutul. Încep cu o observaţie simplă şi anume: ca să existe viteză trebuie să existe acceleraţie. Viteza e o mărime a trecutului, având inclus în unitatea de măsură (metru / secundă) timpul măsurat în secundă. Accelerând în prezent, modific viteza, implicit trecutul. O altă observaţie este că, din câte ştiu, nu există o mărime fizică în a cărei formulă să existe timp la puterea a treia sau să aibă în unitatea de măsură secundă la cub. Dacă există, atunci ar fi o cale spre viitor (întrucât acesta se măsoară cu secundă la cub).
- Puteţi înfăţişa o configuraţie a timpului în urma acestei teorii?
- Închipuiţi-vă un sistem de trei axe ortogonale cu originea comună, fiecare dintre ele având ca măsură secunda. Ele ne dau trei suprafeţe de timp prezent, măsurat cu secundă la pătrat, corespunzătoare fiecare cu valorile logicii cu trei valori (adevărat – bine, fals – greşit şi indecizie – aşteptare, despre care vorbea matematicianul Grigore Moisil. Viitorul, măsurat cu secundă la cub, vine peste noi continuu în prezent (secundă la puterea doua), iar noi decidem, clipă de clipă, creându-ne trecutul liniar şi acest trecut va avea efecte mai târziu, în viitor (contradicţia e aparentă). Metaforic vorbind, arca lui Noe este de fapt pământul peste a cărui suprafaţă se revarsă în prezent potopul de lumină şi volum de timp din viitor cu viteza expansiunii luminii în spaţiu.
- Dacă ar fi să admitem că actuala unitate de măsurare a timpului prezent, respectiv secunda, este eronată, acest fapt ar atrage după sine modificarea unor teorii esenţiale, după care ştiinţa se ghidează în mod fundamental. Conform calculelor dvs., care ar fi urmarea imediat următoare aplicării noii unităţi de măsură?
- Dacă 300.000 km pe secundă este viteza luminii în trecut, în prezent, viteza luminii este de 90 de miliarde de km la pătrat / secundă la pătrat.
- Dar pentru Dumnezeu aveţi o formulă matematică?
- Forţat, am putea spune că da, dar nu ai cum să-l exprimi matematic, e prea mare şi prea bun. Ştiiinţele şi religiile nu fac decât să-l aproximeze pe Dumnezeu. Nu vor ajunge niciodată la Dumnezeu pe cale matematică. Numărul Pi este o poartă care ne desparte pentru totdeauna de Dumnezeu. Nu puteam ajunge la El, dar ne putem apropia din ce în ce mai mult.
Violeta PAVELESCU
Interviu ziarul Cuget Liber, Constanta, 29 septembrie 2008
Un constănţean propune o nouă metodă de măsurare a timpului:
„Prezentul se măsoară la secundă la puterea a doua”
Într-o lume în care certitudinile au devenit un lux, în care oamenii sunt prizonierii contradicţiilor şi unde ştiinţa încă nu şi-a scos ultimul as, teoriile sunt care aduc oamenii mai aproape atât de adevăr, cât şi de fals. John Stuart Mill spunea, la un moment dat, că omenirea suferă un abuz atunci când o idee nu este lăsată să iasă la suprafaţă. În acest sens, Costel Copăceanu, fost profesor de matematică, susţine că prezentul se măsoară cu secundă la puterea a doua, în timp ce trecutul are ca unitate cu măsură secunda iar viitorul se măsoară cu secundă la puterea a treia. Schiţele care înfăţişează aceste teorii pot fi văzute pe blogul www.copaceanu.blogspot.com. Pentru a-şi expune teoriile pe larg, cercetătorul a decis să-şi facă public numărul de telefon pentru o eventuală colaborare cu edituri sau reviste ştiinţifice: 0747747000.
- Cum aţi ajuns la ideea unei alternative de măsurare a timpului?
- Noi trăim în prezent dar nu putem cunoaşte (măsura) decât trecutul cu secunda iar Dumnezeul stăpâneşte viitorul, prezentul şi trecutul. Încep cu o observaţie simplă şi anume: ca să existe viteză trebuie să existe acceleraţie. Viteza e o mărime a trecutului, având inclus în unitatea de măsură (metru / secundă) timpul măsurat în secundă. Accelerând în prezent, modific viteza, implicit trecutul. O altă observaţie este că, din câte ştiu, nu există o mărime fizică în a cărei formulă să existe timp la puterea a treia sau să aibă în unitatea de măsură secundă la cub. Dacă există, atunci ar fi o cale spre viitor (întrucât acesta se măsoară cu secundă la pătrat).
- Puteţi înfăţişa o configuraţie a timpului în urma acestei teorii?
- Închipuiţi-vă un sistem de trei axe ortogonale cu originea comună, fiecare dintre ele având ca măsură secunda. Ele ne dau trei suprafeţe de timp prezent, măsurat cu secundă la pătrat, corespunzătoare fiecare cu valorile logicii cu trei valori (adevărat – bine, fals – greşit şi indecizie – aşteptare, despre care vorbea matematicianul Grigore Moisil. Viitorul, măsurat cu secundă la cub, vine peste noi continuu în prezent (secundă la puterea doua), iar noi decidem, clipă de clipă, creându-ne trecutul liniar şi acest trecut va avea efecte mai târziu, în viitor (contradicţia e aparentă). Metaforic vorbind, arca lui Noe este de fapt pământul peste a cărui suprafaţă se revarsă în prezent potopul de lumină şi volum de timp din viitor cu viteza expansiunii luminii în spaţiu.
- Dacă ar fi să admitem că actuala unitate de măsurare a timpului prezent, respectiv secunda, este eronată, acest fapt ar atrage după sine modificarea unor teorii esenţiale, după care ştiinţa se ghidează în mod fundamental. Conform calculelor dvs., care ar fi urmarea imediat următoare aplicării noii unităţi de măsură?
- Dacă 300.000 km pe secundă este viteza luminii în trecut, în prezent, viteza luminii este de 90 de miliarde de km la pătrat / secundă la pătrat.
- Dar pentru Dumnezeu aveţi o formulă matematică?
- Forţat, am putea spune că da, dar nu ai cum să-l exprimi matematic, e prea mare şi prea bun. Ştiiinţele şi religiile nu fac decât să-l aproximeze pe Dumnezeu. Nu vor ajunge niciodată la Dumnezeu pe cale matematică. Numărul Pi este o poartă care ne desparte pentru totdeauna de Dumnezeu. Nu puteam ajunge la El, dar ne putem apropia din ce în ce mai mult.
Violeta PAVELESCU
„Prezentul se măsoară la secundă la puterea a doua”
Într-o lume în care certitudinile au devenit un lux, în care oamenii sunt prizonierii contradicţiilor şi unde ştiinţa încă nu şi-a scos ultimul as, teoriile sunt care aduc oamenii mai aproape atât de adevăr, cât şi de fals. John Stuart Mill spunea, la un moment dat, că omenirea suferă un abuz atunci când o idee nu este lăsată să iasă la suprafaţă. În acest sens, Costel Copăceanu, fost profesor de matematică, susţine că prezentul se măsoară cu secundă la puterea a doua, în timp ce trecutul are ca unitate cu măsură secunda iar viitorul se măsoară cu secundă la puterea a treia. Schiţele care înfăţişează aceste teorii pot fi văzute pe blogul www.copaceanu.blogspot.com. Pentru a-şi expune teoriile pe larg, cercetătorul a decis să-şi facă public numărul de telefon pentru o eventuală colaborare cu edituri sau reviste ştiinţifice: 0747747000.
- Cum aţi ajuns la ideea unei alternative de măsurare a timpului?
- Noi trăim în prezent dar nu putem cunoaşte (măsura) decât trecutul cu secunda iar Dumnezeul stăpâneşte viitorul, prezentul şi trecutul. Încep cu o observaţie simplă şi anume: ca să existe viteză trebuie să existe acceleraţie. Viteza e o mărime a trecutului, având inclus în unitatea de măsură (metru / secundă) timpul măsurat în secundă. Accelerând în prezent, modific viteza, implicit trecutul. O altă observaţie este că, din câte ştiu, nu există o mărime fizică în a cărei formulă să existe timp la puterea a treia sau să aibă în unitatea de măsură secundă la cub. Dacă există, atunci ar fi o cale spre viitor (întrucât acesta se măsoară cu secundă la pătrat).
- Puteţi înfăţişa o configuraţie a timpului în urma acestei teorii?
- Închipuiţi-vă un sistem de trei axe ortogonale cu originea comună, fiecare dintre ele având ca măsură secunda. Ele ne dau trei suprafeţe de timp prezent, măsurat cu secundă la pătrat, corespunzătoare fiecare cu valorile logicii cu trei valori (adevărat – bine, fals – greşit şi indecizie – aşteptare, despre care vorbea matematicianul Grigore Moisil. Viitorul, măsurat cu secundă la cub, vine peste noi continuu în prezent (secundă la puterea doua), iar noi decidem, clipă de clipă, creându-ne trecutul liniar şi acest trecut va avea efecte mai târziu, în viitor (contradicţia e aparentă). Metaforic vorbind, arca lui Noe este de fapt pământul peste a cărui suprafaţă se revarsă în prezent potopul de lumină şi volum de timp din viitor cu viteza expansiunii luminii în spaţiu.
- Dacă ar fi să admitem că actuala unitate de măsurare a timpului prezent, respectiv secunda, este eronată, acest fapt ar atrage după sine modificarea unor teorii esenţiale, după care ştiinţa se ghidează în mod fundamental. Conform calculelor dvs., care ar fi urmarea imediat următoare aplicării noii unităţi de măsură?
- Dacă 300.000 km pe secundă este viteza luminii în trecut, în prezent, viteza luminii este de 90 de miliarde de km la pătrat / secundă la pătrat.
- Dar pentru Dumnezeu aveţi o formulă matematică?
- Forţat, am putea spune că da, dar nu ai cum să-l exprimi matematic, e prea mare şi prea bun. Ştiiinţele şi religiile nu fac decât să-l aproximeze pe Dumnezeu. Nu vor ajunge niciodată la Dumnezeu pe cale matematică. Numărul Pi este o poartă care ne desparte pentru totdeauna de Dumnezeu. Nu puteam ajunge la El, dar ne putem apropia din ce în ce mai mult.
Violeta PAVELESCU
duminică, 28 septembrie 2008
sâmbătă, 27 septembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
